top of page

 PÓROS SERIES

Anchor 1

                                                                                                                               EN

​

The works from this series were created under the restricted conditions of the first year of the pandemic, in the studio of a sculptor in northern Italy, during an artist residency. The materials – cross-sections of marble and travertine – were found along the banks of the Adda River in Lodi, as fragments brought by water, by time, and by oblivion. They were collected and cleaned to reveal the stone’s natural color, without altering the shape carved by the water. Then, each fragment was manually perforated using drill bits of varying diameters.

​

The irreversibility of the gesture is essential to me, as a way of thinking and sculptural decision-making. The perforations are not merely material absences, but osmotic gestures — thresholds for dialogue between the visible and the invisible, between the exterior and the interior. I associate these “permeable” surfaces with skin, understood as both a sensory and conceptual reality, the perforations being pores — in the ancient Greek sense of póros, meaning more than just an orifice: a path, a passage. The perforation does not destroy — it reveals; it opens into reality by descending and, paradoxically, remains on the path toward light.

​

In this sense, the marble fragments are not ruins or simply pierced remnants, but sections of reality where questions condense around boundaries, transition, and the tensions between the here and the beyond.

                                                                                                                                 RO

Lucrările din această serie au fost realizate în condițiile restrânse ale primului an de pandemie, în atelierul unui sculptor din nordul Italiei, în cadrul unei rezidențe artistice. Materialele – secțiuni transversale de marmură și travertin – au fost găsite pe malurile râului Adda, din Lodi, sub forma unor fragmente aduse de apă, de timp și de uitare. Au fost preluate și curățate, pentru a face vizibilă culoarea naturală a pietrei, fără a altera forma lăsată de apă. Apoi, fiecare fragment este perforat manual, cu burghie de diametre variabile.

Ireversibilitatea gestului este esențială pentru mine, ca formă de gândire și decizie sculpturală. Perforațiile nu sunt doar absențe materiale, ci gesturi osmotice — deschideri de dialog între vizibil și invizibil, între exterior și interior. Asociez aceste suprafețe „permeabile” cu pielea, înțeleasă ca realitate senzorială și conceptuală, perforațiile fiind pori — în sensul antic al grecescului póros, care desemna mai mult decât un orificiu: o cale, o traversare. Perforația nu distruge – revelează; pătrunde în realitate coborând și, paradoxal, ajunge tot la lumină.

În acest sens, fragmentele de marmură nu sunt ruine sau simple resturi forate, ci secțiuni de realitate în care se condensează întrebări despre granițe, tranziție și tensiunile dintre aici și dincolo.

bottom of page